Nu e usor sa luam de la viata tot ceea ce ne dorim. Sunt momente in care esecurile vin unul dupa altul si asta mai ales la inceput, cand nu avem experienta. Chiar daca nu avem nimic de pierdut, ne temem sa patrundem in necunoscut, sa iesim din zona noastra de comfort. Multi ani am mers zi de zi la scoala si am facut ceea ce ni s-a spus sa facem. Am avut un program fix si fiecare pas ne-a fost dirijat de catre profesori si parinti. Noi am fost doar niste cutii din carton in care zeci de “educatori” au turnat informatie mai mult sau mai putin utila. Dar oare cati dintre noi ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce acesti educatori ne-au bagat pe gat? Am fost invatati sa scriem CV-uri, sa fim angajatii perfecti, sa speram la o promovare odata la cativa ani, sa ne multumim cu acel salariu, sa ne intemeiem o familie, sa luam un credit pentru un apartament si sa platim rate intreaga viata. Oare asa arata viata pe care o visam? Insa noi am fost programati ca niste mici robotei inca de pe bancile scolii. Iar cand intram in lumea reala alergam cu frica spre cei ce ne ofera un job, tinandu-ne cu unghiile de orice slujba ce ne acopera cheltuielile lunare de baza. Ne e frica sa ne ridicam pe propriile picioare, stam mereu sub aripa angajatorului, asteptand cu nerabdare sa ni se dea instructiuni si target-uri.
Daca privim cu atentie ce au in comun toti cei ce traiesc in mediocritate, zi dupa zi, vom observa ce anume ii tine acolo, ce anume ii face sa renunte inca dinainte de a incepe o schimbare, o evolutie: SCUZELE. Daca ne e lene sa ne facem de mancare, preferam sa spunem ca nu ne este foame. Poate ca o va face altcineva pentru noi si ne-o va servi sau poate ca ne vom multumi cu o felie de paine cu unt cand chiar nu vom mai putea rabda. Absolut orice initiativa, fie ea si geniala, poate fi distrusa invocand zeci de scuze. Acesta este motivul pentru care multi oameni inteligenti, cu idei foarte bune, isi rateaza vietile facand zeci de ani lucruri care nu le plac si in care nu cred. Le este frica sa actioneze, sa riste, sa incerce. Ei isi gasesc mereu scuze.
Cele mai frecvente 8 scuze in dezvoltarea personala:
1.) Sunt prea tanar sau prea batran
2.) Nu sunt suficient de inteligent
3.) Nu am nici un ban
4.) Nu sunt sanatos
5.) Nu sunt facut pentru a fi lider
6.) Nu am nimic de oferit
7.) Nu am timp
8.) Nu vreau sa pierd
1) Sunt prea tanar sau prea batran
Perioada productiva a unui om, adica perioada in care acesta face ceva cu viata lui porneste de la varsta de 20 de ani si merge pana pe la 70 – 75 de ani. Avem deci la dispozitie peste 50 de ani pentru implinirea tuturor asteptarilor noastre de la viata. O persoana de 45 de ani este abia la mijlocul drumului. Daca ai implinit deja 50 de ani, mai ai inca 20 de ani la dispozitie. Daca ai 30 de ani si nu ai realizat absolut nimic pana acum, mai ai 40 de ani la dispozitie, adica 80% din totalul perioadei in care tu trebuie sa te dezvolti. Sunt mii de oameni care si-au schimbat complet modul de gandire la 50 de ani si care au reusit sa-si materializeze cele mai marete visuri. Avem varsta pe care o simtim! Sunt o multime de oameni de afaceri de 60 sau 70 de ani ce duc o viata de zece ori mai activa si mai implinitoare decat multi tineri de 20 de ani.
Sunt tineri care desi au o inteligenta cu mult peste media adultilor nu au curajul sa incerce. Nu actioneaza, nu incearca sa-si materializeze ideile si dau vina pe varsta. Spun ca nu-i ia nimeni in serios, ca nu au nici o sansa, ca sunt ridiculizati datorita lipsei lor de experienta. Adevarul e ca nicaieri in lume varsta biologica nu se va afla in fata eficientei. Daca un tanar are potential, entuziasm si persevereaza intr-un domeniu, are toate sansele sa depaseasca o multime de adulti cu experienta. Sunt multi directori foarte tineri ce au ca subordonati oameni cu mult mai invarsta decat ei. Pentru ca sunt eficienti. Daca oferi ceva util si valoros, vei reusi indiferent de varsta pe care o ai.
2) Nu sunt suficient de inteligent
Priveste cati profesori cu merite deosebite in cariera lor o duc de pe o zi pe alta straduindu-se sa traiasca dintr-un salariu de doi bani. Priveste cati cercetatori muncesc o viata intreaga pentru nici 500 de eur pe luna. Ei sunt inteligenti, au un IQ peste medie. Priveste cati oameni de succes nu sunt in stare sa lege o fraza de la un capat la altul. Multi oameni de afaceri fac investitii in domenii despre care nu stiu absolut nimic, insa au capacitatea de a mobiliza si motiva o echipa de experti alaturi de care va castiga batalia finala. Am vazut multi directori fara studii superioare ce au doar subordonati cu studii superioare. Ei nu sunt experti, nu sunt mai inteligenti decat restul insa ei stiu ce sa faca cu inteligenta pe care o au, fie ea si limitata.
Dintre un om mai putin inteligent dar care duce multe lucruri marunte la capat si un om inteligent dar care nu-si foloseste inteligenta intr-un mod productiv, va avea succes cel mai putin inteligent. Majoritate oamenilor nu-si folosesc nici macar 2% din inteligenta de care dispun pentru dezvoltarea lor personala. Prefera sa se vanda ieftin unui angajator si sa stoarca acesta toate roadele inteligentei lui.
3) Nu am nici un ban
Nu avem nevoie de bani pentru a evolua. Un om cu experienta si sigur pe fortele lui, chiar daca a fost bogat si si-a pierdut toti banii, o poate lua de oricand de la inceput si sa ajunga iarasi bogat in cel mai scurt timp. Pentru ca el stie ce trebuie sa faca; a avut in viata sa zeci de esecuri si acum stie ce merge si ce nu merge, e centrat si are o viziune obiectiva si clara a lucrurilor. Un om fara experienta, chiar daca dispune de multi bani, ii va pierde in afacerile pe care le va incepe. E bine sa pornesti de la o scara mica, astfel incat sa pierzi putini bani la inceput. Orice om isi poate aduna din salariul sau suficienti bani pentru asi deschide un PFA (persoana fizica autorizata) intr-un domeniu in care se pricepe si sa-si faca simtita prezenta pe internet printr-un site. Sunt enorm de multe oportunitati care vor aduce experienta necesara si care nu necesita multi bani. Iar daca scuza e ca nu exista nici acei 100 – 200 eur necesari, intr-adevar nu se mai poate face nimic deoarece inseamna ca omul respectiv nu e dispus sa faca absolut nimic pentru a evolua si astepta sa-i pice totul din cer.
Cea mai eficienta metoda este angajarea temporara si demararea unei mici afaceri folosindu-ne de o parte din castig. Daca pierdem, mergem mai departe. Acum, datorita internetului, este mult mai usor sa te faci auzit si pentru aproape orice ai de oferit, se va oferi un client sa cumpere.
4) Nu sunt sanatos
Oare cati din oamenii de succes ai lumii sunt complet sanatosi? Nimeni nu e complet sanatos. Sunt oameni care lucreaza de dimineata pana seara si sunt bolnavi de inima, le lipseste un picior sau au boli extrem de grave. Daca poti sa te misti si sa vorbesti, poti face orice. Cunosc un baiat care castiga peste 1500 eur pe luna stand la birou in scaunul cu rotile. E webdesigner.
5) Nu sunt facut pentru a fi lider
Sunt suficiente articole si carti care ne pot modela caracterul. Liderii nu se nasc, ei devin. Trebuie doar sa iesim constant din zona noastra de comfort si sa avem curajul de a tinti sus. Mii de muncitori care au lucrat zeci de ani intr-o fabrica, au ajuns sa aiba zeci de angajati, creandu-si propria lor afacere. Experienta si munca permanenta i-a transformat in lideri chiar daca o viata intreaga au fost simpli muncitori. Liderii sunt acei oameni care au curajul sa iasa din zona de comfort in cautarea propriului lor drum. Liderii sunt acele persoane care evolueaza, observa si analizeaza zi de zi si care isi dezvolta capacitatea de a fi in folosul celorlalti. Daca intelegem care sunt nevoile de baza ale celorlalti si dovedim faptul ca ii putem ajuta oferindu-le sau ghidandu-i spre o viata mai buna, acestia ne vor urma. Primul pas insa consta in constientizarea nevoilor noastre. Doar in acest fel vom putea intelege nevoile celorlalti. E o descoperire continua. Oricine poate deveni lider atata timp cat e dispus sa evolueze in fiecare zi.
6) Nu am nimic de oferit
Suntem fiinte sociale si intr-o societate castiga acela care este cel mai capabil sa recunoasca si sa satisfaca nevoile celor de langa el. Poate ca vinde masini, construieste case sau ofera prajituri minunate in patiseria sa. El aduce beneficii societatii, aduce niste servicii sau produse de care oamenii au nevoie. Nu putem avea succes daca nu avem nimic de oferit. Insa partea buna consta in faptul ca fiecare om are un talent, o pasiune descoperita sau doar potentiala, o activitate care i-i face placere. Daca nu ai descoperit-o pana acum, nu e nici o problema. Pentru acest lucru niciodata nu este prea tarziu. Insa trebuie sa cautam mereu in noi ceea ce ne place sa face, iar cand am descoperit, nu mai avem de facut decat sa dezvoltam acele aptitudini si sa le valorificam. Cu cat vom putea veni mai mult in folosul oamenilor, cu atat vom avea mai mult succes.
7) Nu am timp
Sa ne gandim la un lucru. Ce e mai important pentru noi in viata? Traiul comfortabil si caldut cu care suntem obisnuiti de multi ani si care ne ofera o oarecare stabilitate si continuitate sau descoperirea intregului nostru potential? E mai important sa ramanem asa cum suntem acum pana la sfarsitul vietii sau este mai important sa ne dezvoltam in incercarea noastra de a ne atinge limitele? Ramanem pe loc si asteptam sa murim sau ne aventuram in necunoscutul vietii experimentand noi si noi mistere? E mai bine pentru noi sa ne inchidem intr-o camera sau sa daramam toti peretii si sa zburam liberi? Vrem sa supravietuim sau vrem sa traim din plin?
Se pare ca adevarata viata nu e compatibila cu plafonarea. Adevarata viata e descoperire, aventura, mister si evolutie, experienta! Deci intrebarea corecta nu este “Oare mai am timp si de autodezvoltare?” ci “Oare imi mai permit sa pierd timpul cu lucruri care nu-mi aduc nici o evolutie?”.
8.) Nu vreau sa pierd
Nici o pierdere nu e mai dureroasa decat pierderea anilor in care nu am facut nimic pentru noi, in care nu am avut experiente noi si in care nu am progresat. Ne uitam uneori in urma si ne doare faptul ca nu am stors de la viata tot ceea ce puteam stoarce pana acum, ca nu am profitat de cate ori am fi putut profita. Oare cum va durea cand vom avea 70 de ani? Mai avem multe lucruri de trait, nu mai e timp de pierdut. Ca pierdem un examen, niste bani, un job, astea nu inseamna nimic. Insa sa pierdem oportunitatile pe care viata ni le asterne zi de zi in cale… acestea sunt adevaratele pierderi. Dezvoltarea personala presupune si esecuri, presupune si pierderi; insa daca acestea aduc experienta si o viziune mai clara, nu mai putem vorbi despre o pierdere, ci despre cel mai mare castig al nostru. Doar asa putem progresa, daca riscam totul pentru visul nostru.
